PREAMBUL
Prin Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații serviciul are dreptul să-și înființeze și să dețină companii și firme proprii. Acest drept a fost extins în mod explicit în anul 2002, când legislația a fost modificată (prin acte normative precum Ordonanța de Urgență nr. 72/2002) pentru a permite instituției să desfășoare activități economice și să înființeze în structura sa societăți comerciale destinate obținerii de venituri proprii sau sprijinirii misiunilor specifice.
Pentru SIE (Serviciul de Informații Externe) această permisiune derivă din Legea nr. 1/1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Informații Externe, completată de ordonanțe de urgență conexe care reglementează activitățile acoperite. Legislația acordă SIE dreptul de a înființa companii și activități sub acoperire, necesare pentru derularea operațiunilor de culegere de informații în exteriorul țării și autofinanțarea unor structuri operative.
Am primit pe mail un mesaj interesant. Este destul de detaliat, cu exemple concrete și am rugat ChatGPT să-mi facă un rezumat. Dar după acest e-mail mi-am adus aminte de o discuție avută cu un amic care are o firmă care s-a dezvoltat binișor și care mi-a povestit o întâmplare.
Acum ceva ani s-a înscris la o licitație pentru o lucrare mare. Atât de mare încât prezenta garanția dezvoltării propriei afaceri. Se califica la toate capitolele. Vechime, număr de angajați, experiență în astfel de lucrări, totul. Și avea șanse mari să câștige.
Cu ceva timp înainte de licitație, a primit un telefon de la o persoană pe care o cunoștea. Fusese ofițer într-un serviciu de informații, pensionat (special) foarte recent care avea și el o firmă proaspăt înființată astfel că nu se putea califica la acea licitație. Omul i-a propus să facă un „parteneriat” pe acea licitație. Amicul nu prea știa cum funcționează lucrurile astfel că l-a întrebat cum ar putea colabora dacă nu are niciun fel de experiență în domeniu și niciun angajat (verificase online). ”Pensionatul special” i-a propus atunci să-i cumpere firma (!!!). Și, dacă nu acceptă l-a amenințat deloc subtil că nu va câștiga licitația. Amicul i-a trântit telefonul în nas!
La două zile s-a trezit cu controale de la ANAF. Țintite. Mizerii. Tracasări. Nu au terminat bine ANAF-ul care desigur că i-au trântit o amendă pentru o găselniță penibilă, s-au înființat ce de la Protecția Muncii. Control la sânge. Amendă. S-au înghesuit și cei de la IGSU să controleze dacă stingătoarele nu au expirat (firma avea proful prelucrarea și finisarea produselor din lemn, mai precis fabricarea mobilei). Au mai apărut și cei de la DSP să-i controleze cantina (da, omul organizase cantină pentru muncitori și am și fost acolo)...
„Pensionarul special” a revenit cu un telefon și a reînnoit oferta. I-a sugerat străveziu că pot continua și alte controale. Sau se va trezi cu o plângere penală către DNA... Amicul nu era nici el „curat-curat”, știți cam cu toții cum merg lucrurile. Mai o mică evaziune, mai mici miș-mașuri cu TVA. Epilogul a fost cel așteptat. Omul a vândut firma la suma impusă de „pensionar” care a și câștigat licitația.
I-aș da titlul
[Firmele acoperite ale Securistanului]
1. 45% dintre primarii României sunt mai mult sau mai puțin acoperiți ai serviciilor. Cam același procent și printre consilierii locali.
2. 80-85% dintre primari și consilieri au probleme. Li se spune „scheleți în dulap”. Serviciile află de parandărături prin firmele lor de casă deja implicate în procesul economic. „Vezi că firma X a dat șpăgi primarului Y atunci, atunci și atunci!” Adeseori cu înregistrări. Din acel moment ei devin șantajabili. Pot fi chestii penale, pot fi chestii intime. La un anumit moment dacă aceștia nu înțeleg ce trebuie să voteze sau cu cine să facă un anumit contract primesc un mesaj, un telefon, o fotografie, un filmuleț.
3. Acoperiții (primarii și consilierii) colaborează aproape deschis cu serviciile ca să elimine de la „cașcaval” firmele „curate” (de exemplu cele de construcții, imobiliare, deratizare, dezinsecții prin spitale, colectare deșeuri, etc.). Oricum numărul firmelor curate scade în ritm accelerat. „Banul gros” vine din banul public, din „mizilicuri” nu se poate supraviețui.
4. Când un om al serviciilor ajunge primar iar consiliile au suficienți acoperiți (sau șantajabili) ca să asigure majoritatea într-o localitate cu mari perspective de dezvoltare (industrie, poziție militară strategică, obiectiv turistic), o firmă acoperită se ițește în respectiva locație. Mai înființează și o fundație cu profil caritabil care să ia ochii locuitorilor implicându-se în activități de binefacere, culturale, etc. Fundația devine rapid „de interes public” ceea ce îi dă acces la ban public.
5. Are întâietate la închirieri cu licitații trucate, primește preferențial contracte prin SEAP/SICAP. Până la aproximativ 270.000 lei pentru produse și servicii, respectiv 900.000 lei pentru lucrări (pragurile exacte se actualizează periodic conform legii). E plin internetul cu cazuri de acest fel când apare odată cu primarul o firmă fără niciun angajat care primește la foc automat astfel de comenzi. Desigur pentru a se ocoli licitația se merge la prețul limită. Ori lucrarea se „fracturează”
6. Primește în concesiune spații și terenuri pentru a „dezvolta” imobiliar zona. Costurile concesiunilor sunt adesea ridicole iar perioadele de concesionare sunt aproape „pe viață”. Și, vine firescul moment în care se modifică unde trebuie o lege (o hotărâre „telefonată” a consiliului local) astfel că firma acoperită le cumpără la prețuri de nimic. Cu contribuția generoasă a administrației care propune și a consilierilor care aprobă vânzarea pentru firma lui Securilă terenul X, concesionat (sau clădirea Y). 7. Firmele acoperite fac și ele favoruri. Mai nou tot felul de politicieni, judecători (chiar de la curtea supremă) zboară cu avioane private prin concedii sau la cumpărături. La nivel local o astfel de firmă devine și ea generoasă. Oferă materiale de construcții la prețuri preferențiale, spații unde să-și instaleze firma rudele primarilor sau consilierilor, finanțează generos tot felul de activități locale (târguri, sărbători, pelerinaje) unde promovează moca imaginea acestora. O mână spală pe alta și amândouă fața... Confiscarea statului nu a debutat acum. Ea a debutat imediat după 1990 când întreprinderile comuniste au fost privatizate, Au fost cumpărate de cine trebuie, întreprinderile au fost puse pe butuci, vândute la fier vechi și terenurile re-vândute la prețuri astronomice. Ei au devenit primii bancheri și treaba s-a perpetuat și la noile bănci. La fel cu firmele de asigurări. Economia românească este capitalistă peste hainele cu epoleți.
