Să presupunem că un primar face o mânăreală cu concesionarea unui teren în buricul târgului. Îl face poștă ca pe moștenirea proprie și îl virează pe șestache firmei unui pretenar care se și apucă să toarne o fundație pentru o pensiune.
DNA-ul se bagă pe fir și primarul respectiv e condamnat.
Fundația stă bine mersi acolo și se degradează, firma pretenarului nu acceptă demolarea mizeriei numai dacă primește despăgubiri.
Uite așa de la întâmplare trec 10 ani și ruina e tot mai ruinată. Nimeni nu are curajul să ia taurul de coaie.
Faza a II-a
O firmă X cumpără firma pretenarului să zicem cu 24.765€. De ce ar face-o? De ce să bagi ditamai bănetul într-o firmă plină de ruine? Mister...
Faza a III-a, pe municipiu
După zece ani bizonul local este anunțat cu su(r)le și tromboane că problema ruinelor este pe cale să se rezolve în instanță numai că firma aia de ruină cere 60.999€ despăgubiri. Oare merită?
Restul e cancan
Desigur toată povestea spusă este o ficțiune. Nu puneți botul la ficțiuni!
aleXandru goța
