Să botezăm istoria

Că Sighișoara este de multă vreme abuzată în valorile ei tradiționale o știm. Că patrimoniul pe care l-am moștenit (moca, asta ca să folosesc un termen extrem de potrivit modului cum tratăm acest patrimoniu) a fost construit de către sași, uităm tot mai des. Obișnuim să ne batem cu cărămida-n piept cum că ce oraș frumos avem uitând că imensa majoritate dintre noi, "noii" sighișoreni, nu ne-am adus nici cea mai mică contribuție la construcția lui ba mai mult, foarte mulți și-au adus o "magistrală" contribuție la distrugerea sa schimonosirea acestuia...

Când a fost povestea cu Dracula Park, inaugurarea proiectului în sala festivă a primăriei s-a făcut sub directa binecuvântare a unei fețe bisericești (starețul mănăstirii din Aurel Vlaicu). Sigur, binecuvântarea nu a fost nici ea "moca", mănăstirea a primit ulterior o sumă de bani deloc de neglijat de la guvernul vampirului Năstase. Pentru că, tacit, biserica a devenit un soi de stat în stat unde legile cărora ne supunem noi, laicii, nu mai funcționează. Mii de biserici și mănăstiri au absorbit miliarde de la buget într-o campanie nesățioasă de construire a noi lăcașuri de cult. Se trage tare (și bani nu prea sunt!) pentru ridicarea unei construcții trufașe care ar trebui să mântuie neamul acesta așa, la grămadă. De parcă darul mântuirii ar sta în dimensiunile unor ziduri și înălțimea unor turle aurite...

Citesc acum și mă crucesc (și ateii se crucesc, măcar din reflex). Numele unei importante străzi din burgul sighișorean ar urma să se schimbe. Odată ce am devenit europeni, numele de "Consiliul Europei" începe să ne cam pută. Și ce alt nume am putea amplasa decât unul neaoș, de-al nostru ca bradul, al unui episcop (căruia nu am în niciun caz intenția de-ai diminua meritul care iată, pare să devină argument irefutabil). Orașului nostru i s-au terminat personalitățile. S-au drenat (e drept, și-au luat lumea-n cap de prea mult bine și-au plecat "la Jărmania lor" cum spunea bunica). Că tot se apropie alegerile, biserici nu mai construim (cel puțin la Sighișoara) haide să mai "românizăm" și să "ortodoxim" burgul nostru transilvan. Să văd și eu consilierii care vor îndrăzni să se împotrivească acestei "mărețe și binecuvântate" propuneri de unde vor mai pupa voturi?! Păi băi fraților dacă tot vreți un nume care să se potrivească cu evenimentul de la 1918 și care a făcut mai mult pentru unirea Transilvaniei cu România decât mulți ierarhi ordodocși (mitropolitul Mangra de exemplu). Stephan Ludwig Roth. Chiar dacă medieșan ar merita un nume de stradă importantă.

Despre multiculturalitate și diversitate, o pildă

Dacă articolul precedent a creeat rumori, înțeleg. Dar nu înțeleg umorile. Pentru că ele vin dintr-o zonă care pentru mine este total necunoscută. Acestor "umoriști" le voi răspunde cu o pildă...

Eram prin clasa a V-a sau a VI-a (nu mai țin bine minte dar poate unii se vor regăsi în această povestioară). În plin comunism. La școală suntem anunțați că suntem "programați" într-un proiect de schimb cultural. Clasa noastră urma să mergem la Odorhei unde să facem cunoștiință cu colegi maghiari de la o clasă de acolo. Urma să rămânem acolo peste noapte, să fim cazați la familiile respective. Era prima dată când mergeam efectiv în secuime. Mai mergeam cu trenulețul, cu unchiul meu Elemer care era conductor de tren, de la Blaj până la Praid dar cam atât. Secuiencele veneau toamna pe strada noastră în frumoasele lor costume roșii, pentru a vinde " hecsempecs ".

Finanțări pentru cultură. Ne unesc ele oare?

Finanțarea unor proiecte culturale din bani de la bugetul local a devenit obiect de discuții. Și pe bună dreptate. Activitatea culturală trebuie sprijinită. Investiția în educație, cultură, sănătate este cea mai sigură investiție pe termen mediu și lung. Pentru că ele constituie fundamentul unei comunități sănătoase.