Trebuie să recunosc că Dacian Cioloș continuă să mă dezamăgească. Am ezitat o bună bucată de timp a mă pronunța asupra (ne)implicării acestuia în viața politică românească. Sau, mai pe românește, asupra implicării care, după opinia mea (m-aș bucura enorm să greșesc!!) a venit mult prea tardiv...
După câte îi cunosc pe membrii fondatori ai partidului MRÎ (o alegere de nume total nefericită ceea ce denotă o acută criză a specialiștilor în PR din respectivul viitor partid sau cel puțin indiferență față de un aspect esențial!). Nu doresc să intru în detalii dar constat aici exact aceeași greșeală care pare să se repete când vine vorba de imaginea unei formațiuni (a)politice (whatever). Cine citește cu atenție știe la ce mă refer și mai știe că acesta nu este în nici un fel un reproș ci doar o constatare (o greșeală repetată de două ori nu mai este greșeală!). Pentru că este inadmisibil pentru un (viitor) partid să ignore unul dintre elementele esențiale ale strategiilor de interes public. Imaginea! Care face mai mult decât 80% din statutul (încă incert) al acestui (viitor) partid.
