luni, 2 aprilie 2018

Dacian Cioloș și stat(ut)ul incert...

Trebuie să recunosc că Dacian Cioloș continuă să mă dezamăgească. Am ezitat o bună bucată de timp a mă pronunța asupra (ne)implicării acestuia în viața politică românească. Sau, mai pe românește, asupra implicării care, după opinia mea (m-aș bucura enorm să greșesc!!) a venit mult prea tardiv...

După câte îi cunosc pe membrii fondatori ai partidului MRÎ (o alegere de nume total nefericită ceea ce denotă o acută criză a specialiștilor în PR din respectivul viitor partid sau cel puțin indiferență față de un aspect esențial!). Nu doresc să intru în detalii dar constat aici exact aceeași greșeală care pare să se repete când vine vorba de imaginea unei formațiuni (a)politice (whatever). Cine citește cu atenție știe la ce mă refer și mai știe că acesta nu este în nici un fel un reproș ci doar o constatare (o greșeală repetată de două ori nu mai este greșeală!). Pentru că este inadmisibil pentru un (viitor) partid să ignore unul dintre elementele esențiale ale strategiilor de interes public. Imaginea! Care face mai mult decât 80% din statutul (încă incert) al acestui (viitor) partid.



Scriu acum în așteptarea statutului RO+! Dar mi se pare absolut nefiresc ca să păstrezi o incertitudine acută asupra a ceea ce ar trebui să fie esențial. Asumarea ideologică!

Ok. Hai să fim serioși! Deocamdată în România am avut de a face cu partide "încropite" lipsite complet de ideologie. Niște lăstari bezmetici răsăriți din stârvul încă extrem de productiv al PCR!!)  Avem un PSD care auto-clamează a fi parte a stângii democrate (lol!!) când este un partid pur populist cu accente extremiste, plin ochi cu borfași oportuniști!

Mai avem un PNL care ar trebui (în mod normal) să fie un partid liberal. Dar nu este! Este o struțo-cămilă ceva mai frecventabilă care a făcut parte trup și suflet din USL! Useleeee fraților adică aceiași care au pus statul de drept pe butuci (atâta cât era el de coagulat sub marinelul Băsescu și centurista Udrea) în 2012! Un partid profund antidemocratic care a fost parte la cârdășia penală a PSD (să nu uităm că la Sighișoara am avut parte de un primar penal cu acte în regulă susținut de cârdășia PNL+UDMR în ciuda unei decizii judecătorești irevocabile!!!). Și asta spune tot!

Avem PRM, o struțo-cămilă stranie răscrăcărată pe strâvul hormonal al fostului președinte Băsecu...

Avem USR, un ONG echivoc unde au încăput în devălmășie adepți ai Coaliției pentru Familie cu libertarieni și atei convinși... Dar oricum, de departe formațiunea care a adus un aer proaspăt de implicare și transparență) pe eșichierul sulfuros al politicului româneasc.

Am insistat cu USR deoarece partidul lui ”Cioloș” (așa va rămâne în mentalul colectiv, ceea ce este este un alt handicap major!) urmează nefast același ”pattern” care nu va duce nicăieri. Sau va duce într-o posibilă fundătură!

Deoarece, și aici revin, cunosc (cel puțin din prestația publică) opiniile și filosofia de viață a unora dintre membrii fondatori ai partidului RO+. Sunt personalități excepționale profesionale cu certe viziuni social-democrate. Punct!

Eu plec exact de la aceeași constatare la care a ajuns Cristian Pantazi pe G4media... Da, fără falsă modestie pot afirma că știam asta de ceva mai bine de o jumătate de an! Așa că acum mă bazez pe certitudini și nu pe o constatări de presă...

Cu atât mai suprinzător pentru mine faptul că Dacian Cioloș (zic eu singura soluție viabilă la marasmul politic în care trăim de un an de zile!) nu a reușit să-și asume această evidență! Repet, îmi este imposibil să înțeleg pe deplin această ambiguitate într-o echipă dotată cu oameni excepționali (marea majoritate din fosta echipă tehnocrată a guvernării din 2016!). Ce este rușinos să fii de centru-stânga într-o țară unde zona de ”stânga” este practic neocupată dar oricum compromisă?! Unde zona liberală este și ea în gravă suferință din aceleași motive?! Dacian Cioloș a avut la dispoziție mai bine de un an de zile să-și autodefinească prezența pe eșichierul politic și să iasă elegant cu certitudini!

În afară de faptul că strategic a ratat momentul oportun de după 2016 când încă era personalitatea politică cu cea mai mare încredere în mentalul colectiv (peste președintele Iohannis!!). L-a ratat prin eschivare, izolându-se într-un loc călduț, înființând un ONG (nici astăzi nu voi înțelege care a fost sensul înființării acestui ONG din care iată, asistăm la nașterea ...previzibilului) din care, după câteva cezariene ratate, pare să se nască finalmente un partid... Repet, Dacian Cioloș a fost în 2017 cel mai așteptat om politic de o bună parte a societății românești mai ales de acea parte indecisă politic!! Și s-a lăsat așteptat la infinit, intervenind cu luări de poziții complet aride pe rețele de socialiare, și intrând firesc într-un con de umbră. Orice novice în ale strategiilor politice știe că intrarea într-un con de umbră este adeseori echivalentă cu ratarea. Rămân la ideea că după ieșirea de la guvernare Dacian Cioloș ar fi trebuit să intre în USR (unde avea o sumedenie de adepți). Chiar cu riscul de a rămâne pentru o perioadă în plan secund (ceea ce la Dacian Cioloș nu era cazul!)! Aici consider că Dacian Cioloș a ratat startul (în politică poate fi fatal).

Echipa care a pus pe picioare noua (viitoare) formațiune politică RO+ este constituită exclusiv din non-politicieni. Ceea ce poate constitui un alt handicap major. Pe unii îi cunosc, pe alții îi urmăresc public de foarte multă vreme. Foarte probabil ar primi cu toții calificativul de excepțional în domeniile (diverse) în care activează. Dar, din păcate, nu sunt politicieni. Sunt oameni care ar munci 30 de ore/zi, sunt perfecționiști în domeniile lor (iarăși un posibil handicap dat fiind faptul că în același mental colectiv titlul ”tehnocrat” a fost echivalat oarecum peiorativ cu acela de ”elitist”)... Dar nu politicieni! Nu exclud faptul că ar putea deveni politicieni ”din mers”. Dar cu ce preț?!

Da, știu ce gândesc mulți dintre voi acum, dar o alternativă la populismul deșănțat și agresiv, acum nu este în nici un caz ”elitismul”...

Nu mă încălzește de nici o culoare știrea că de la anunțul de acum 3 zile au apărut 30.000 de solicitări de însciere în MRÎ (RO+). Este total irelevant într-o societate care știm că se poziționează exclusiv reactiv. Era absolut firesc într-o nișă care l-a așteptat și așa mult prea mult pe Dacian Cioloș să se implice... Aș fi curios să văd acest grafic (onest) peste câteva săptămâni...

Ceea ce știm este că apariția (virtuală) a RO+ a făcut valuri. Din păcate nu în zona PSD+ALDE+UDMR (unde lucrurile sunt oricum clare) ci taman acolo unde avem parte de cea mai consistentă ”incertitudine”. În opoziție. Sigur, de la PNL (rămas captiv în încă extrem de activul zombie numit USL) nu mă așteptam la o altfel de reacție. Deși, nu cred că peneliștii trebuie musai să se teamă de apariția RO+! Dacă vom vorbi de virtuale hemoragii din PNL, ele se vor scurge către ALDE (masiv) sau PRM (mai puțin). Foarte puțini către RO+! Ca mentalitate, etică și morală, un actual penelist este practic în flagrantă contradicție cu poziția "manist-morală" a unuia ca Dacian Cioloș. Nu întâmplător am făcut această legătură, Dacian Cioloș, se trage (ne place sau nu) din aceeași structură mentală a ardeleanului Maniu (originar tot din Sălaj!!) cu o structură ardelenească consistentă (adeseori rigidă), cu evoluție socială bazată pe o morală riguroasă și pe principii etice stricte care a devenit aproape conflictuală (puneți mâna pe cărțile de istorie înainte de a da cu piatra!) după unirea de după 1918 (pe care uite că o sărbătorim prin cea mai mare dezbinare din istoria modernă a României!) cu mentalitatea "miticismului" din vechiul regat (folosesc acești termeni peiorativi pentru care îmi cer anticipat scuze pentru că am încetat de multă vreme să mai gândesc "la grămadă").

De ce spun că măcar și formal, Dacian Cioloș ar fi trebuit să-și asume cu toate riscurile, ceea ce este de fapt?! Un politican care oferă social-democrației Române o alternativă viabilă. Sau măcar un partid de tip regional (care ar fi absolut necesar într-un moment în care falia dintre regiunile istorice se adâncește, și ca o alternativă la deriva orbanistă a UDMR care se teleormanizează pe zi ce trece), Ezitând a-și asuma o anume ideologie (într-o țară unde partidele consacrate sunt cel puțin contradictorii când vine vorba de politici publice, economice sau sociale), Dacian Cioloș nu face altceva decât să se ”înghesuie” într-un cotlon obnubilat de atâtea incertitudini părând că încearcă doar să ciupească adepți din ”stânga” sau din ”dreapta” ceea ce poate fi valabil pe termen scurt. Ceea ce este dezamăgitor pentru un (viitor) partid care dorește să acopere (sau să capteze încrederea) unui sector social apreciabil ca procentaj. De la o formațiune care ”moșit” îndelung (prea îndelung!) o naștere (deci ceva proaspăt, ceva nou, ceva viabil), eu personal m-aș fi așteptat la o altă viziune sau măcar la un alt fel de strategie...

Da, știu că dezamăgesc, dar sunt eu însumi dezamăgit (motivele sunt enumerate cam în devălmășie e drept, mai sus). Și am face o greșeală fatală dacă toate aceste aspecte le-am ascunde sub preș, am mima entuziasmul, optimismul. Foarte probabil că sunt excesiv de pesimist! Știu asta. Dar am acumulat multe prea multe dezamăgiri (adeseori flagrante!) ceea ce mă obligă să fiu (excesiv?!) de rezervat.

Sigur, multe lucruri pot fi reparate din mers. Dar de ce a fost nevoie de atâta timp pentru ca să ieși pe piață cu o ofertă suficient de nebuloasă pentru a oferi muniție gratis unnei puteri oricum excesiv de abuzive? De ce a trebuit să înființăm un ONG (oricum ineficient) pentru ca mai apoi să afișăm convertirea complet inutilă către politic?! Cui i-a folosit și cui îi folosesc acum toate aceste incertitudini și ambiguități?!

Nu, nu sunt adeptul unei alternative ”în oglindă” la politica de tip teleormănean care deja a devenit politică de stat. Problema este că în momente excesive ale istoriei nu poți contracara eficient cu echivocul, cu ambiguitatea. Nu, nu vorbesc aici de un mesaj necesar contondent, în oglindă, ci de un start care ar fi necesitat cât mai multe elemente pline de certitudini și speranțe. Altfel vom bălti în același marasm care conferă orice. Orice în afară de speranță....

aleXandru goța





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu