Voi începe cu specificația că eu, din fire, sunt mai tradiționalist. Poate și nostalgic după o Sighișoară care a dispărut pentru totdeauna odată cu plecarea populației săsești în marea ei majoritate. Populație care a construit tot ceea ce înseamnă Sighișoara veche. Cetatea, Orașul de Jos. Și ceea ce noi stricăm acum, sau nu îngrijim, mutilăm, pângărim, și-i denaturăm istoria.
Dacă la început, în primii săi ani, acest festival mai păstra o notă de inedit tocmai datorită faptului că era organizat de o mână de entuziaști idealiști pentru care banul nu era nici pe departe un scop în sine. Cu timpul, ”calitatea” acestuia a virat simplu spre ”cantitate”. A încăput pe mâna unor organizații direct interesante în turismul local, apoi pe mâna altora care scoteau festival așa zis de artă medievală la foc automat, mutând ”circul” prin diverse orașe transilvănene (cu exact același program). Obiectul a fost același, banul public (destul de consistent de altfel). Calitatea a devenit cu mici excepții, kitsch în stare pură... Ani la rând sighișorenii din zonă și-au luat lumea-n cap pentru că viața în timpul festivalului devenise de nesuportat. Oricum, duhoarea de urină și munții de gunoaie persistau chiar și o săptămână după încheierea acestuia.
N-o să fac aici analiza oportunității financiare și economice a festivalului, nici cum s-a făcut acest buget de 641665 lei așa, din condei ”la spartul târgului”, fără să fie trecut prin Consiliul Local așa cum ar fi fost firesc ci o să încerc să leg ”programul” acestui festival de istoria reală a Sighișoarei. În mod normal, voci mai avizate decât a mea ar fi trebuit de multă vreme să se delimiteze public de batjocorirea adevăratei istorii și tradiții a orașului. Ar fi fost un gest obligatoriu care poate nu ar fi schimbat cursul involutiv al evenimentului dar poate că ar fi reușit pe ici pe colo să mai domolească avântul stahanovist al ”medievaliștilor” de circumstanță...
Programul, pe care-l puteți citi aici oricât ai încerca să-l ”lipești”, nu are absolut nimic în comun cu Cetatea Medievală a Sighișoarei. Tot așa cum nu are nimic în comun nici statuia lui Vlad Țepeș (o realizare absolut oribilă), și nici cea a poetului Sándor Petőfi (da, din păcate nimeni nu are curajul să o spună negru pe alb cum de a fost amplasată în perimetrul cetății!). Și nici alte statui care ne pândesc de după colț, rezultat al unor idei crețe născute din ignoranță și incultură. Și da, afirm cu toată tăria că un astfel de festival ori ar trebui să aibă specificat clar în titlu că nu are nicio legătură cu Sighișoara veche!! Nimic, nada, nula!! Este doar o făcătură pe banul nostru menită să dreneze niște alți bani și să închidă un cerc al aranjamentelor dubioase.
Această ”musaca” de cavaleri, mititei, truveri, bere la pet, commedia dell'arte, suveniruri chinezești, frigărui încinse în uleiul de la festivalul de anul trecut, manele, hărmălaie, turniruri, bazare, toată învelită într-o penibilă prezentare cu aspect de cronică valahă, este o risipă de bani publici fără a se încerca ceva cu adevărat original așa cum am sperat în 2014 când părea că întreaga paradigmă va fi regândită. Nici nu ar avea cine dacă stai să te plimbi cu imaginația printre cei plătiți din banii noștri acolo sus în ”Castelul” care devine tot mai mult rupt din Kafka. Moda drenării banului public cu astfel de festivaluri nu a inventat-o sighișorenii. Pe lângă panseluțe de câteva mii de euro firul, borduri peste borduri, statui, târguri de tot felul au invadat politic așezările României sub egida ”pâine și circ” pentru alegătorul român... În tot acest răstimp clădiri valoroase se năruiesc, zidurile cetății o iau la vale, atmosfera se degradează simțitor, iar noi o ținem tot într-o sărbătoare în spațiul și așa destul de îmbâcsit al fostei Perle a Târnavelor.
Noroc cu Gogoșarul Cetății că mai contribuie și Sighișoara cu ceva original...
aleXandru goța
