miercuri, 25 iulie 2018

Somnul serviciilor naște monștri


Nu se mai îndoiește nimeni că a existat și în rândul serviciilor a existat o continutitate după 1989. Practic, nici nu se putea altfel. Toate marile dictaturi au preluat cu arme și bagaje serviciile secrete care au funcționat în regimurile care le-au precedat. Acesta este și elementul care le și conferă senzația de putere imuabilă. Orice regim, cât de opresiv ar fi, poate desființa opoziția politică, poate reduce drepturile cetățenești, poate sugruma presa liberă dar nu-și poate permite să renunțe la serviciile secrete precedente măcar o perioadă de timp. Un serviciu secret (sau mă rog, oamenii care activează acolo) îl construiești în zeci de ani. În mod logic, ”securiștii” ar trebui să fie oameni de top pe diverse domenii. Competiția este mare, globalizarea a adus o sumedenie de provocări. Da, în general regimurile dictatoriale au forțat la limită încercând să impună în cadrul serviciilor cadre motivate politic, habarniști obedienți făcuți la apelul bocancilor, indivizi al căror singur atu era ”originea sănătoasă” care să-i înlocuiască treptate pe profesioniștii preluați de la vechiul regim. Deprofesionalizarea serviciilor vulnerabilizeză o țară și siguranța ei. Sunt convins că un rol esențial în căderea lui Ceaușescu l-au avut serviciile secrete românești. Că au făcut-o din interes, că au făcut-o din incompetență, că au fost amândouă motivele nici măcar nu are importanță. ”Statul paralel” de care se face atâta caz acum a luat ființă atunci. ”Previziunile de țară” oriunde în lume se fac (mai ales) cu ajutorul serviciilor. La fel și strategiile de politică regională. Și asta cu zeci de ani înainte în birouri departe de ochii lumii se configurează strategii, Planuri B, Planuri C, Planuri X... Securitatea Română avea prevăzute foarte probabil strategii clare de continutitate în cazul în care va surveni o schimbare radicală de regim. Nu întâmplător imediat după 1990 primii mari ”capitaliști” au fost persoane venite direct din zona serviciilor. Directori de bănci, de asigurări, patroni de firme și-au refăcut peste noapte rețelele informative, le-au activat de data asta pentru un cu totul alt scop. Acapararea pârghiilor economiei de piață aflată în stadiu incipient. Ah, și da, s-au băgat în politică până în tălpi. Personal sau prin interpuși... A fost elementul cel mai toxic care a dominat viața economică, socială și politică a României de după 1990.


Odată cu aderarea la NATO și UE a fost nevoie și de o schimbare completă de paradigmă. Astfel că (vreau să cred) a început un proces îndelung de profesionalizare în colaborare cu noii aliați militari și politici. Dar au trecut doar 15-20 de ani, ceea ce este extrem de puțin.

Cine deține informația deține puterea. Depinde în ce scop o folosești. Atâta timp cât o folosești în folosul țării pe care o servești în mod necondiționat așa cum scrie în jurământul dat, este ok. Așa ar trebui să fie. Dar când faci jocul unor oameni politici sau al unor partide, când te implici în astfel de jocuri nu ai cum să nu iești neșifonat din asta. Când întregi redacții de presă sau televiziune nu sunt decât trompetele securiștilor vechi sau mai noi, efectul este de bumerang.

După ce te-ai tras de brăcinare cu Ponta, Dragnea, Vanghelie, Ghiță, Udrea și muulți-mulți alții, nu mai poți avea pretenții la imagine de serviciu secret serios...

Vin aici cu două experiențe personale care demonstrează că, cel puțin prin anii 2000 serviciile erau vârtos implicate în controlul societății civile.

În perioada protestului Dracula park ne-au fost ascultate telefoanele (al meu de la cabinet într-un mod absolut rudimentar semn că a fost încropit de vechi ”profesioniști”), pe lângă mesele unde ne mai adunam la făcut planuri la o bere apăreau mereu cam aceleași personaje care-și lățeau urechile până la masa noastră, o preche tineri frumoși dotați cu o cameră digitală destul de performană catadicseau să se fotografieze taman atunci dar în așa fel încât să apărem și noi în cadru. Până când le-am spus odată râzând să- roage pe șefii lor să-i mai schimbe că ne-am cam plictisit. Au zâmbit și ei...

O altă dovadă este cazul Roșia Montană unde am fost implicat personal. Într-un scurt concediu petrecut în anul 2004 la prietenul meu Eugen David, președintele Alburnus Major am fost tot concediul monitorizat, din nou de o pereche de tineri care mi s-au prezentat ca fiind jurnaliști, asta sunt certitudinile mele că serviciile s-au implicat nepermis de mult în jocuri unde nu aveau ce să caute.

Să fim bine înțeleși, pe mine personal prea puțin m-a interesat și mă interesează dacă sunt urmărit sau nu, atâta timp cât nu am nimic de ascuns și sunt convins că respect legea. Opinez că statul are nevoie de niște servicii puternice, profesioniste care să fie exclusiv în slujba poporului. Datele pe care le avem dovedesc însă adeseori contrariul...

Când personaje precum Elena Udrea, Sebastian Ghiță, Liviu Dragnea, Radu Mazăre, reușesc să producă astfel de cutremure sociale, politice, este o dovadă că acestea cel puțin o perioadă au beneficiat de imunitate absolută din partea unor servicii secrete fie ele SRI, SIE, STS sau care or mai fi ele. Când redacțiile unor jurnale sau televiziuni sunt infestate de ”trompete” clar dirijate din background și sprijinite informativ, nu ne putem aștepta la lucruri prea bune din partea ”câinelui de pază al democrației”!

Acum asistăm la nota de plată pentru toate aceste jocuri murdare. O țară aflată pe buza prăpastiei, asaltată de o gașcă de penali care ani de zile au beneficiat de protecție totală și care, acum când simt parfum de pușcărie sunt în stare să se autodetoneze aruncând o țară întreagă în aer.

O vină majoră o au exact serviciile despre care am scris.

aleXandru goța

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu