10 ianuarie 2018

Teleormanizarea Sighișoarei

Tăcerea este de aur. Da, dar depinde în ce conjunctură. Iar când vine vorba despre patrimoniul acestui oraș, tăcerea este o crimă. Din păcate, am ajuns la nivel de oraș să reproducem un fenomen care se petrece și se dezvoltă sub privirile noastre. "Teleormanizare".

Vă invit astăzi pe strada O. Goga. Numărul 8. Pentru început să începem cu ... începutul...

Pentru asta mi-am permis să descarc de aici în format pdf. nr. 15 din 15.06/2000 al revistei Schaessburger Nachrichten (revistă a sașilor sighișoreni) unde găsim un articol in extenso despre viața și creația arhitectului sighișorean Franz Letz, arhitect căruia îi datorăm câteva proiecte care încă dăinuiesc și astăzi (unele cu câteva modificări semnificative)... Nu discut aici calitatea proiectelor acestui arhitect (și nici nu am această calitate). Foarte probabil multe au fost contestate la vremea lor (este absolut firesc în orice societate unde noul este perceput adesea ca ceva violent sau nepotrivit). Eu pun problema respectătii normelor legale când vine vorba de patrimoniul acestui oraș, patrimoniu aflat sub protecția UNESCO...

Dar haide să citim puțină istorie. Nici măcar nu foarte veche. Scrisă în respectiva publicație de către însăși fiul arhitectului Letz....





Din articol regăsim câteva clădiri notabile din peisajul arhitectural al orașului. Clădirea de pe str. Gh. Lazăr (care păstrează o stucatură cu logo-ul arhitecului Lentz). Apoi clădirea Winter de pe Ulița Morii, grădinița de la "Notariat", modificarea fostei săli de sport de lângă Liceul J. Haltrich în capelă mortuară. Și, mai ales clădirea de pe str. Morii nr. 8 (subiectul acestui articol), clădire care în mai puțin de două decenii a devenit o adevărată batjocură...

Dar haide să mărim puțin fotografia (probabil de prin anul 1938) a clădirii în cauză (un art-deco târziu)...



Frumos nu?! Mie cel puțin îmi place cum arăta, inclusiv firma...

Avem acum o fotografie din vremurile cețoase de după 1990. Structural clădirea nu a suferit schimbări radicale după cum se vede... Doar că picase în paragină. Numai bună de înhățat de către regimul banditesc securistic postdecembrist (se știu băieții)...




După o perioadă de mânăreli, parterul a devenit sediul unui (alt) bandit, aflat acum în pușcărie, pe post de bancă. Banca (cacofonică) Carpatica. Care inevitabil a intrat în derivă după ce apropitarul a fost băgat după gratii...

Prima modificare radicală a structurii (cu cei doi stâlpi de la intrare) clădirii s-a petrecut când cacofonia bancară și-a deschis sediul. Cine a dat avizele undei astfel de modificări, este ușor de aflat. Este exact perioada când patrimoniul istoric al orașului a fost abuzat din toate pozițiile cu sprijinul neabătut al autorităților. Pentru că după 1990 orașul a încăput pe mâna unor bandiți care au siluit orașul după cum "a vrut mușchii lor". Atunci ne-am procopsit și cu porcăria ce dăinuie în piața Goga, numită clădirea CEC, mânăreală descoperită și dezvăluită în J. Sighisoara Reporter (pe vremea când respectivul ziar era încă liber și independent). Precum și alte multe abuzuri asemănătoare. Nu este de mirare că întreaga clasă politică locală a consimțit neabătut (indiferent de culoare politică) la proiectul Dracula Park!

După cum se știe, o bancă dă foarte greu faliment. În general este preluată de alte bănci, societăți de investiții, etc...din motive lesne de înțeles. Astfel că banca plină de cacofonii penale a fost salvată (se putea altfel) de o altă bancă cu nume pompos. Patria Bank, tată! Patria, capisci?! Ca să vedeți cine este patronul băncii, puteți da un search pe google. No comment...

Dar iată ce se petrece exact sub ochii noștri cu Patria Bank. Astăzi. În culori! Cu o administrație "teleormanizată" în totalitate, cu un CL plin de sfertodocți, impostori și nulități, nici nu este de mirare că orașul a devenit o cloacă infectă care nu mai are nimic în comun cu burgul săsesc de altădată!

 

Eu sunt curios cine a dat aviz pentru o asemenea porcărie!

aleXandru goța