Am plecat de la Jurnalul Sighișoara Reporter din momentul în care a început cenzura. Ea nu a început radical ci insidios mai ales de când încăpuse pe mâna unui baronaș local. Cert este că eu cu JSR doar am colaborat, nu am fost niciodată pe statul de plată al ziarului. Scriam când aveam chef și ce aveam chef. Am derulat anchete, am scris editoriale și pamflete. A fost perioada de glorie a JSR și mulți dintre cititori își aduc aminte cu nostalgie de acea perioadă. Dar nu și politicienii locali.
Una dintre primele anchete majore a fost ”Afacerea Clădirii CEC” făcută de subsemnatul împreună cu fostul coleg de redacție Atilla Simon.
De prin 2006 (când am revenit la ziar după o perioadă când plecasem de bunăvoie din pricina campaniei Dracula Park când JSR a devenit pe față trompeta proiectului) am început să fiu cenzurat. Dispăreau fragmente din articole apoi articole întregi nu au mai apărut deloc.
A fost momentul în care am înființat ziarul online Sighișoara Samizdat (și al cărui back-up ca prin minune a dispărut după ce am cerut să fie închis!) unde am colaborat o perioadă bună cu regretatul Florin Staicu al cărui blog merită să-l recitiți din când în când. Multe dintre postările de acolo au fost premonitorii. Pagina Sighișoara Samizdat a devenit atât de incomodă (vezi ancheta ”casa Schaessburg” anchetă care a dus la condamnarea ex-primarului Dăneșan) încât printr-un procedeu numit ”mirroring” a fost deturnată către o mizerie de ziar pesedist timp de trei zile.
Am militat mereu pentru o presă independentă atât la nivel local atât și la nivel central. Din păcate același fenomen petrecut la Sighișoara cu JSR s-a petrecut cam peste tot. După ce echipe de entuziaști au pus pe picioare multe ziare independente (într-o perioadă când presa era încă scrisă cea de web fiind la începuturi și greu accesibilă), ele au încăput pe mâinile unor mogulași locali sau de-a dreptul unor baroni care le-au folosit ca armă împotriva vocilor critice venite de la adversari politici sau societatea civilă. Un singur tipar pentru o întreagă țară!
Din 2008 nu mai putem vorbi de presă cu adevărat independentă în Sighișoara. Ziarul ”Independentul Sighișorean” încă de la apariție nu a fost altceva decât un vehicul politic pentru formațiunea UIpS, formațiune desprinsă din PSD Sighișoara în urma unei tentative de puci eșuată. Cu toate că unele articole au fost foarte bine documentate datorită (opinia mea) exclusiv gazetarului Tudor Groza, și cu suport în realitate scopul clar al acestui ziar a fost unic. Să sprijine formațiunea UIpS să ajungă la putere (ceea ce s-a și întâmplat la alegerile locale din 2020). Drept dovadă, după câștigarea alegerilor nu a mai apărut niciun singur articol! Dar este foarte posibil să reapară dacă vocile critice la adresa actualei administrații vor deveni tot mai puternice. Posibil însă ca viitoarele articole să fie însă semnate foarte curajos ”Redacția” sau, de ce nu, ”Cetățeanul Turmentat”.
Puterea corupe iar puterea absolută corupe absolut. Aș parafraza-o cu o butadă ce-mi vine acum în minte. În ranița oricărui primar de provincie poți găsi bastonul unui mic dictator care cu timpul se transformă în bâtă.
Aici aveți deja un caz școală care dovedește că mentalitatea micilor dictatori de conjunctură nu se schimbă. Cu toții au însă un lapsus grav de memorie. Niciunul nu a câștigat niciun război mic sau mai mare cu presa (cu adevărat) independentă!
aleXandru goța
