Nu-mi face nicio plăcere, dar absolut nicio plăcere să scriu acest articol. El pleacă de la un simplu like. Ok, veți spune, ce e acela un simplu like?! Da, este... El este aici, în această captură:
Să mă explic. Provin dintr-o familie de ardeleni unde idiosincraziile etnice nu au existat. Patriotismul da, de multe ori condimentat cu un naționalism moderat dar în niciun caz extremismul. Mai mult sau mai puțin direct, în familia mea au intrat și maghiari, dar și sași (conex), bunicul a avut relații speciale cu evreii locului (asta din relatările demne de încredere din propria-mi familie dar și din ce-mi reamintesc eu din copilărie). Cert este că eu nu am învățat în familie nici că aș fi superior ca etnie, dar nici inferior. Am învățat să fiu pur și simplu tolerant. Am crescut într-un mediu multicultural care nu mi-a fost totdeauna foarte prietenos. Am avut prieteni în copilărie (copilărind pe o stradă unde noi românii eram absolut minoritari) unde, pentru prietenii mei sași nu am fost decât coleg de joacă. Dar am avut și colegi la grădinița germană care din "Zigeuner" nu mă scoteau nici în ruptul capului! Cu toate acestea, am păstrat în mine acele valori care mi-au structurat definitiv personalitatea, valori care m-au făcut să continui fiu tolerant cu minoritățile de orice fel să le respect și să le ofer sprijinul! Poate trebuie să reamintesc că într-o vreme când problema plăcuțelor multilingve era aprig disputată și negată de către administrația de atunci a orașului, am fost unul dintre puținii care am susținut cu tărie în presă, amplasarea lor. Asta când încă rănile evenimentelor din martie 1990 de la Târgu-Mureș erau departe de a fi închise!! Dovezile există.
Am spus mereu și continui să susțin că valoarea Transilvaniei rezidă în multiculturalitate. Un cadou mai mare nu există și, în pofida negurilor trecutului (eu nu prea obișnuiesc să mă întorc în trecut decât dacă cineva mă chiar calcă pe nervi prin obstinația cu care în loc să promoveze apropierea etnică și acceptarea multiculturalității, o subminează cu fiecare ocazie) noi ar trebui să fim extrem de mulțumiți că am avut aceeastă șansă de a fi transilvăneni. Pentru că, în opinia mea, el ar trebui să aibă ca fundament esențial toleranța! Am avut enorm de învățat unii de la ceilalți, am avut adeseori bucuria să profităm direct de diversitatea culturală cu care am fost înzestrați, să o apreciem și să o cultivăm. Români, maghiari, sași, evrei, rromi, slovaci, ruteni, asta înseamnă în primul rând conviețuire. Tot așa cum, categoric mă voi situa întodeauna oricărei tentative de separatism interetnic indiferent ce forme subtile, "europene" ar îmbrăca.
Istoria noastră nu este plină doar de lumină așa cum ne place să credem (sau cum ne-a învățat falsificata istorie naționalistă din perioada ceaușistă). Una dintre petele urâte de pe obrazul istoriei noastre este legionarismul. Asupra legionarismului nu am de ce să dezvolt subiectul, sunt specialiști care s-au pronunțat și orice argument venit din zona tulbure dacopat-securist-extremistă nu am de gând să-l iau în considerare. El a revenit pe tapet într-un moment în care Europa se vede pusă în fața unei puternice recrudescențe a extremei drepte dar și a sprijinului rusesc față de mișcările antieuropene, separatiste, secesioniste și extremiste.
Cu atât mai mult mă suprinde neplăcut acel "neînsemnat" like din fotografia de mai sus oferit cu nonșalanță de către vechiul meu amic Claudiu Pop, candidat pe lista UIPS, like dat unei postări care preamărește un (presupus) citat din ideologul extremei drepte interbelice, Corneliu Zelea Codreanu. Azi, am constatat fără suprindere că nu sunt singurul șocat de acest gest!
Personal mă întreb ce resorturi duc spre o asemena preferință, spre un personaj care s-a dovedit la un anumit moment prea extremist și față de proprii aliați naziști de atunci?! România a avut parte de patrioți dovediți, care au contribuit în istorie la emanciparea noastră ca națiune, care au contribuit decisiv la mica și marea unire și care nu au aparțiunt niciodată extremei drepte și care ar trebui să folosească ca etaloane de conduită. Claudiu Pop însăși provine dintr-o famile multiculturală și multietnică și este cu atât mai suprinzătoare pentru mine fascinația sa față de un personaj care a intrat în istorie promovând o ideologie care exludea din start orice apetență pentru democrație și multiculturalism și găsea crima ca fiind singura soluție! Pradă extremismului legionar au căzut numai evreii dar și o parte din populația rroma!
Recrudescența extremismului, antisemitismului și a populismului în Europa este evidentă. Odată cu criza refugiațior "terenul de joacă" s-a extins... Internetul abundă de incitări la ură și chiar crimă. Doar acum câteva zile, doi cunoscuți comentatori ai unui ascultat post de radio i-au catalogat într-un mod incalificabil pe membrii unei echipe de fotbal africane care ne-a fost oaspete ca fiind "maimuțe", "primate" și alte asemeni fără ca societatea civilă (foarte vocală când vine vorba de derapaje politice) sau organismele statului cum ar fi Comitetul pentru Combaterea Discriminării, CNA, să reacționeze! Țin să reamintesc celor care nu au habar de istorie că toate extremismele au debutat tot așa, prin derapaje aparent minore care ar putea în viziunea unora, să fie trecute cu vederea. Are de gând UIPS să accepte astfel de derapaje și să le tolereze?! Dacă stau să recitesc alte comentarii de pe Sighișoara Samizdat de acum câțiva ani, se pare că da. Cu siguranță acest subiect va reveni în discuție pentru că este necesar să ne privim unii pe ceilalți așa cum suntem defapt dar și într-o necesară oglindă.
