03 mai 2016

Cine ne-au fost (și încă ne mai sunt) aleșii

Anul de grație 2001, septembrie. Sighișoara era amenințată cu rîuri de lapte și miere. Cu câini zburdând cu colacii în coadă (mă rog, într-un final s-au dovedit a fi gogoși. De cal...). Cu locuri de muncă al căror număr mai că depășea numărul locuitorilor. Proiect din cap și până în buzunare (buzunarele oamenilor desigur...) guvernamental. Guvernul Năstase, un fel de model pentru cele mai cinstite guverne care aveau să urmeze...


Proiect la care toți consilierii locali de atunci, indiferent de partid, s-au făcut preș. Da, nu a existat niciun consilier care să fi ridicat nici cel mai mic semn de îndoială! În frunte cu (viitorul) primar penal Ioan Dorin Dăneșan, toți au căzut pe spate (mă rog, după informațiile care mi-au parvenit ulterior unii au căzut și în patru labe în fața ministrului Aghaton) uimiți de măreția și generozitatea proiectului. Sighișoarei îi pusese "El Însuși" (Năstase Adrian) mâna-n cap! Că proiectul s-a dovedit o țeapă neaoș românească au înțeles și unii dintre cei mai înfocați suporteri ai proiectului. Alții încă și acum plâng după el. Iată că unii dintre cei care atunci s-au transformat într-un soi de cârpe de șters picioarele mafioților din București sunt gata-gata să pupe încă un loc călduț în consiliul local, pentru că nu, iubesc Sighișoara fără limite. Chiar și peste limitele noastre de a răbda. Proiectul, care a fost un soi de Caritas organizat de către statul mafiot al lui Adrian Năstase a fost un fiasco răsunător. A atras în joc (în afară de economiile multor oameni amărâți care și-au depus poate ultimii bănuți crezând sincer că un proiect guvernamental aduce garanții) și majoritatea intreprinderilor sighișorene care, de musai ca de voie bună, au decartat banul. Din toată sărăcia lor, în loc să-i reinvestească în modernizări și re-tehnologizări care să le asigure supraviețuirea într-o competiție care se dovedea nemiloasă, aceea a pieței libere, au dat sume importante cumpărând acțiuni, sume care urmau să se evapore în buzunarele nesățioase de partid (și nu numai...). Și care, nu știm nici acum dacă și-au mai văzut banii. Da, este un proiect pentru al cărui eșec nu a răspuns și nu răspunde nimeni (eventual doar mâna de oameni care i s-au împotrivit) deși a generat iluzii imense și a dat speranțe unui oraș aflat într-un proces accelerat de sărăcire. Mai grav, au asmuțit locuitorii care credeau sincer în acest proiect împotriva celor câțiva care au avut tupeul nebun să i se împotrivească! Dintre consilierii de atunci, pe unii, iată, îi regăsim acum pe liste. Cu o nesimțire funciară, figuri de tristă amintire revin pe scenă pentru a decide din nou soarta comunității. Mai curați și mai spălați, vorba reclamei. Personaje care nici usturoi nu au mâncat și nici gura nu le miroase. Ba unii dintre ei sunt promovați ca vajnici "războinici anticorupție".




Sau, ca să traducem pe înțelesul tuturor ei sunt cei care atunci au decis că patrimoniul natural, cultural și istoric poate fi siluit de mafia politică de la București. În cârdășie cu cea locală...

1. Ciotloș Ioan candidează acum pentru Uniunea Independenților pentru Sighișoara (poziția 4)
2. Gall Erno, UDMR (poziția 1)
3. Szasz Izolda, UDMR (poziția 6)
4. Gavrilă Ionel, PNL (poziția 1)
5. Coman Meluș-Florian, PNL (poziția 5)
6. Sbârcea Florian, PNL, (poziția 11)
7. Savu Sorin Virgil, UNPR (poziția 2)


Asta ca să știm (de) ce și cu cine votăm...