Aud voci. Nu, nu încă de acolo de unde credeți! Aud tot mai multe voci care tună și fulgeră împotriva anticorupției. Cum că e prea de tot! O ultimă statistică spune un lucru elocvent. Românii susțin campania anticorupție dar ar închide un ochi când vine vorba de furturile așa zis mici care se petrec în imediata lor apropiere (eventual sub propriul lor acoperiș). În traducere liberă, acelea în care suntem mai mult sau mai puțin, cu toții implicați. Vă mai aduceți aminte Punctul 8 al Declarației de la Timișoara?! Atunci când aparatul securisto-comunist de dezinformare rămas intact a indus în opinia publică ideea că prin acel punct erau vizați toți foștii membri PCR (peste patru milioane de oameni!)?!
Din păcate încă nimeni nu a făcut o delimitare clară unde se termină oul și unde începe boul atunci când vorbim de furăciuni. Cert este că oriunde întorci privirea avem stivă de candidați penali, foști vajnici membri de partid(e) care, pentru a nu încălca codul deontologic (făcut și ăla doar pentru stuchit fraierii între ochi) și-au dat demisia și acum candidează curat independenți. PSD are actualmente un prezident penal cu acte în regulă. Chiar acum, proaspăt ca un mire, Călin Popescu Tăriceanu este și el scos din ultima bancă unde stătea frumușel la coadă pentru a da cu subsemnatul la tanti Kovesi Codruța. Pentru mărturie mincinoasă. Deocamdată... Nici fostul prezident Băsescu nu pare foarte relaxat... Alții, deja scriu cărți la pârnaie și-au dat liber membrilor să penetreze alte partide (vezi PPDomnuDan)
Nu am cum să nu compar starea politică generală cu alegerile locale la care suntem supuși (dar niciodată suspuși) tot la patru ani. Alegeri unde ne regăsim prieteni, amici, neprieteni, anonimi, pe listele unor partide "dă" București care put de la o poștă a infracționalitate. Și da, aveți dreptate, la nivel local, este mult mai simplu să votezi persoana! Pentru că suntem o mână de oameni care ne știm și suntem firesc tentați să votăm individul și nu partidul fără a avea capacitatea de a ne lua soarta în propriile mâini. Vrând, nevrând, de musai ca de voie bună, votăm conjuncturi. Ne știm pentru că am crescut împreună, am copilărit împreună sau pentru că pur și simplu ne vedem la o cafea sau la o bere! Și ne votăm fără măcar a ne întreba de ce o facem.
În astfel de momente sesizăm imensa fractură între interesele generale de partid și cele locale. Interesele de partid unde partidul dictează conduita, dictează candidații, sau cel puțin ridicătorii de mână trași de sforicele în consiliile locale sau județene. Rămâi dezarmat când oameni pe care-i cunoști poate de o viață îți apar brusc proptiți într-o conjunctură nefrecventabilă și nu știi de unde să-i apuci. Alții au deviat la momentul oportun pentru a fi considerați automat spălați de păcatele trecutului...
Fraților, nu merge! Atâta timp cât candidații sunt calificați în cel mai pur stil comunist cu ordin "de sus", noi, "pulimea" vom fi puși mereu în situația ingrată de a alege paradoxal. De-a ne exprima printr-un vot schizofrenic în care ne-am face că ignorăm realitatea de la "centru" în favoarea aceleia de "la locul faptei", adică cu aceea de la nivel local. Și care arareori se potrivesc... Trăim o realitate perversă în care pionii își dau în cap (sau, mă rog, la gioale, depinde din ce unghi vezi problema...) asta în timp ce păpușarii se scarpină reciproc pe burtă...
Îmi aduc aminte de câteva exemple elocvente care pot fi folosite ca lecții în "conduita alegătorului local sighișorean". Puțini dintre noi am avut ocazia de a avea o imagine cvasi-generală a permutărilor politice post decembriste. Să vă aduc aminte de PUNR care s-a "spart" și redistribuit foarte corect politic în alte partide oarecum mai "freventabile" (asta după ce-și va fi îndeplinit misiunea patriotică și naționalistă)?! Să vă aduc aminte de UDMR născut ca și PUNR din același aluat plin de stele căzătoare? Își mai aduce aminte careva de ApR-ul pritocit și el din spuma cu ochi albaștri a lui Coșea, Meleșcanu și Pașcu și care a aburcat la putere dintr-un foc gașca Dăneșan care a revenit grabnic la același partid atoatestăpânitor?!
Eu personal sunt foarte greu de fraierit (și tocmai de aceea greu de digerat). Știu, într-o comunitate cum este a noastră, e de preferat să nu nominalizezi. Este de preferat politica struțului, să te complaci în prefăcătorie. Sau mai bine să taci să aștepți să vezi "cine iese". Nici nu țin morțiș să fac cuiva pe plac. Nu am de ce... Nu am făcut-o până acum, de ce aș face-o de acum încolo?! Pe mine nimeni nu mă va convinge vreodată că fostul președinte al Tineretului Social Democrat sighișorean, Iulian Sîrbu, după încercarea de lovitură de gașcă din interiorul partidului mamut numit PSD a devenit peste noapte independent (deci apolitic) sadea. Nici vechiul meu amic Claudiu Pop intrat în și el în PSD din motive doar de el știute pentru ca apoi, după tentativa eșuată de puci, să acceadă în consiliul local pe listele Partidului Verde nu mă va putea vreodată convinge de "lipsă de pragmatism" (fie vorba între noi, UIPS a luat ființă oficial ca partid doar acum câteva luni!) iar intens promovata UIPS a fost doar o asociație de circumstanță rezultată din urma unui rateu antologic (în PSD precum în PCR nu se dau puciuri domnilor decât cu programare și cu voie de la stăpânire....). Sincer sunt consternat să aflu că pentru foarte probabilul viitor consilier local Bogdan Burghelea, fosta (?) apartenență a lui Iulian Sîrbu la PSD reprezintă o garanție și un punct în plus. M-aș bucura dacă domnul Burghelea ar dezvolta subiectul, asta pentru a înțelege și mai bine care este resortul logic (mie îmi apare ca un fel de contorsionism jenant) pentru care cineva este de admirat pentru apartenența (oare dezinteresată?!) la un partid care a dominat ani de-a rândul lumea politică generală și locală (și nu în cel mai nevinovat mod)! Pentru că, dacă vine vorba de puritate politică (sună frumos, nu?), atunci când (am)plasezi pe un loc eligibil un personaj precum Ioan Ciotloș (care îi trata în cel mai "democratic" mod pe oponenții proiectului Dracula Park ca fiind "cozi de topor") dar pe jurnalistul Tudor Groza (care a făcut muncă de "sclav" ani de zile primind castane și amenințări nemeritate și pentru care, o spun fără ocolișuri, am o nedisimulată simpatie de breaslă) îl pui pe locul enșpe de la coadă, intri automat într-o fractură dacă nu neaparat morală, cel puțin logică. Când pui pe liste eligibile un veșnic perdant precum Dan Colceriu (cu care am copilărit pe ici pe colo în zilele îndepărtate-n timp!) sau un personaj plin de compromisuri indecente precum Florin Coman (care sincer, habar nu am ce mai caută în politică?!) dar menții cu osârdie la coada listei oameni debordând de inventivitate și inițiativă precum Mark Tudose îți vine să votezi cu poșta și (sau) cu armăsarul său...
Sincer, recitind listele (prea puțin mă interesează cine va fi primar!!), devin brusc pesimist. Regăsesc un melanj pervers de profesionalism de paradă condimentat cu suficientă impostură pentru a putea anticipa suficient de bine ce administrație vom avea. Mă uimește apetența irepresibilă a unora pentru a accede "în fruntea bucatelor" și care care sunt sigur că nu vor ști ce să facă cu "ele" și-și vor "rupe gâtul" fără a realiza măcar "în ce s-au băgat". Și asta, nu dintr-o nemărginită iubire de sighișoreni (mă lași?!) ci exclusiv dintr-o poftă nestăvilită de putere! Personal am avut mereu foarte mari rezerve față de persoanele care își doresc în cel mai vădit mod, puterea. Cu orice preț! Nu este nevoie de prea multă psihanaliză pentru a decela ce se află în spatele acestui soi de poftă care uneori poate deveni patologică.. Tot așa cum, mulți dintre cei care ne știm, nu vom putea niciodată să dăm explicații suficient de plauzibile celora care ne vor întreba de ce ne-am lipit imaginea de aceea a unor indivizi care intră (sau sunt pe cale) în panoplia personajelor care și-au curățat pantofii cu imaginea acestei țări! Rămânem atât la nivel local dar și la nivel de țară la stadiul "încropitului", la faza "momentul o cere" și la eternul moment al lui "nicio problemă, ne descurcăm". Dovadă că încă există enorm de multă lipsă de responsabilitate, că încă funcționează alianțele contra naturii (sau de circumstanță), că "suflecatul mânecilor" poate să se substituie oricărui program politic și că, într-un final, am putea avea la conducerea orașului același "puzzle" lipsit de coerență cât de cât decentă dar mai ales lipsit de funcționalitate care se va devora pe sine tot în numele nostru al cetățenilor. Și care, nu vom avea altceva de ales decât să mai așteptăm alți patru ani pentru a alege o altă Mărie...
