Cu totul afară din context, la dezbaterea pe probleme de patrimoniu de ieri au fost două poziții legate de vegetația care acoperă versanții cetății și care ar dăuna grav (din motive diverse) integrității acesteia.
Prima poziție a venit din partea arhitectului Sorin Minghiat, o luare de poziție care a sunat mai mult a lamentare (jumătate din intervenție a fost pe lângă subiect și a privit doar eșecurile personale). Printre altele, domnul arhitect a ridicat problema vegetației abundente, mai ales a copacilor care blochează peisagistic accesul la măreția cetății, fapt care nu corespunde istoriei când, afirmă domnia sa, versanții cetății erau "liberi de copaci" (vezi minutul 2:10). Mai grav, respectivii copaci pot propaga incendii care pot afecta intergritatea cetății.
Boon! Domnul Minghiat uită că nu mai trăim în evul mediu când într-adevăr versanții cetății erau eliberați de tufișuri sau copaci din rațiuni defensive și în niciun caz din rațiuni peisagistice. Cetatea Sighișoara nu a mai fost atacată de sute de ani. Și, nu cred că vegetația crescută pe versanți (mai ales în zona Ilarie Chendi și în dreptul Policlinicii) blochează într-atât vizibilitatea sitului. Cât despre incendii, deocamdată nu a fost cazul iar marile incendii care au mistuit orașul Sighișoara nu au fost cauzate de incendierea spontană a vegetației ci din cauze umane (case acoperite cu șindrilă, unele construite complet din lemn, coșuri exhaustoare înfundate, foc cu lemne, chestii din astea)...
Să-i povestesc domnului arhitect Minghiat o mică istorioară. Pe vremea când domnia sa dădea cu flautul pe la Cenaclul Flacăra, în Sighișoara era un tovarăș pe numele lui Chiriac, tovarăș căruia i s-a pus pata tocmai pe vegetația asta spontană care deranjează nespus. Și pe care, tovarășul, a început să o îndepărteze (teii de pe Aleea Teilor, dar și de pe versantul care susținea drumul de acces auto în Cetate). A îndepărat toți frasinii și teii de pe versant înlocuindu-i cu copaci din genul Thuja (în niciun caz foarte util în stabilizarea versanților). Rezultatul a fost catastrofal! Cumulat cu ploile abundente din acel an, zona respecivă a luat-o pur și simplu la vale distrugând mai bine de jumătate din drumul de acces în cetate...
Același mesaj este și pentru domnul Bădulescu de la ISU care ar face foarte bine să se ocupe de domeniul care îl privește personal. Acela al protecției orașului în caz de calamități. Într-adevăr, mașinile staționate aiurea atât în oraș cât și în cetate sunt un real pericol în cazul unei urgențe de orice fel. Ele blochează accesul eficient al mașinilor salvării, pompierilor, etc. în caz de urgențe. Dar nu, nu rădăcinile copacilor dizlocă și năruiesc cetatea (este drept că trebuie să exite un control strict și specializat în acest domeniu), ci supra-sarcina zilnică generată de circulația auto. Se întâmplă exact același fenomen care îl vedem cum se extinde sub ochii noștri în zonele cu păduri defrișate, unde versanții o iau la vale după cea mai mică ploaie de vară!
Cetatea Sighișoara a suferit enorm datorită unei intervenții masive de pavare făcută amatoristic (și al cărei rezultate se văd la tot pasul), pavare care a costat orașul (adică pe noi) bani grei. Cetatea suferă datorită unui trafic dement (atât în interior dar și tangențial cum ar fi E60!) care generează un impact negativ asupra clădirilor (marea majoritate construite fără fundație dacă nu cumva toate)! Pentru că sărmanii sași care au construit cetatea și care urcau în ea în cel mai nefericit caz cu căruțe, nu au anticipat că această cetate se va transforma în timp într-un obiectiv turistic major, asaltat de sute de mii de turiști, nu au visat nici în cele mai negre vise că cetatea altădată locuită se va transforma în câțiva ani într-un complex de hoteluri, pensiuni și restaurante al căror impact este complet ignorat...
Nu am auzit pe nimeni din cei care profită (material) de pe urma faptului că desfășoară activități economice de succes în zonă, să vină și să spună, stați băi fraților, zidurile se năruiesc, hai să creăm un fond comun care să fie destinat întreținerii și reparării sitului medieval! A muls fiecare cum a putut această bijuterie la a cărei creație nu au contribuit cu nimic (!!!!) dar faptul că ea se degradează sub ochii noștri nu-i interesează deloc.
Probabil că de aici ar trebui să se înceapă misiunea de reconsiderare a patrimoniului. Instituirea unui fond de salvgardare a sitului UNESCO la care să contribuim cu toți cei care într-adevăr iubim acest oraș. Așa poate vom putea dovedi că în Sighișoara există un germen de identitate culturală.
