Am pus întrebarea despre donațiile pentru creația brâncușiană "Cumințenia Pământului" din mai multe motive. În primul rând pentru faptul că suntem pentru prima dată în România în fața unui astfel de experiment. Să nu uităm că experimentul eminamente cultural și care face apel nu la mândria de a fi român ci la faptul că Brâncuși este unul dintre puținele mari cadouri pe care noi românii le-am făcut creației artistice universale. Și da, Brâncuși nu ne mai aparține. Așa cum Picasso nu mai aparține Spaniei, Monet, Franței, van Gogh, Olandei sau Modigliani (prieten de-al lui Brâncuși), Italiei.
Am avut fantastica ocazie să trăiesc și să muncesc pentru o bună perioadă de vreme în Chicago. Locul meu de muncă de atunci (Encyclopaedia Britannica) era foarte aproape (pe Concord street) de Art Institute of Chicago (unul dintre marile muzee de artă ale lumii). Și care deține într-un salon special una dintre cele mai grozave colecții de artă brâncușiană din lume. Brâncuși a însemnat în sculptura universală cam ce a fost Piet Mondriaan în pictura abstractă, Luis Buñuel în cinematografie sau Erik Satie în muzică. "Sărutul" (bine, sunt mai multe variante) lui Brâncuși este considerat și acum piatră de hotar în sculptura modernă. Înainte de Hans Arp sau Max Ernst. Legenda spune că Amedeo Modigliani a fost atât de fascinat de îndrăznețele lucrări ale olteanului de la Hobița încât a dorit să facă și el sculptură. Brâncuși (care se știe că era deosebit de direct) i-ar fi spus, lasă sculptura, continuă cu pictura, acolo ești tu cel adevărat. Și Brâncuși a avut dreptate, pictura universală îi este datoare și aici.
România a donat avangardei universale nume precum Brâncuși, Brauner, Tristan Tzara. Regimul comunist i-a repudiat din motive pur ideologice... Nici cel post-decembrist nu a strălucit, indiferent de cine a guvernat. Arta, cultura au rămas orfane, orice tentativă de detașare a fost rapid taxată!
Asistăm acum la o dezbatere uimitoare despre oportunitatea finanțării parțiale a unei creații timpurii din opera marelui sculptor, e vorba de Cumințenia Pământului. Din nefericire (dar deloc întâmplător), inițiativa nu a venit din partea niciunuia dintre partidele mari care hămăie politic pe toate canalele de comunicație ci din partea deja mult prea huliților tehnocrați. Marii culturnici dejectați de către mafia politică post-comunistă s-au gândit mai degrabă cum să facă să mute osemintele marelui sculptor în România eventual să-l mai și transforme în loc de pelerinaj religios (un soi de Arsenie Boca II) și nicidecum la opera acestuia. Pentru că trăim într-o țară unde nu creația spirituală contează cu adevărat ci moaștele (și cozile aferente).
Subscripția publică a fost lansată și, prima remarcă, nu am văzut niciun nume dintre fudulii care-și lăfăie conturile în Top Bogătani 300 să fi depus vreo donație (deh, or fi mai discreți oamenii). Nici dintre fruntașii politici care zilnic se bat cu cărămida tricoloră în piept nu l-am auzit pe vreunul să spună, da dom-le, merită să contribuim dacă se poate la menținerea unei opere de artă universale în muzeele noastre și așa destul de sărăcuțe. Nooo! Mai mult, au început cârcoteli de genul: alții nu au ce mânca și guvernul Cioloș le ia de la gură pentru a cumpăra o biată piatră! Unde sunt marii oameni de cultură care au mai și avut ovazia să-și dezvolte oprele elevate în insituții de referință precum Rahova, Jilava, Poarta Albă?! Unde sunt cei care au datorii de sute de milioane la bugetul de stat, cei care au devalizat țara și fac coadă la DNA?! Cu banii de poșete ai Elenei Udrea am fi putut cumpăra jumătate din opera lui Brâncuși. Din ouăle comercializate de către marele colecționar și erudit Adrian Năstase am fi putut achiziționa aproape toate exponatele Bruegel de la Kunsthistorisches Museum din Vienna! Ca să nu mai vorbim de miliardarii de carton sau mustăcioșii care investesc doar de unde pot scoate înzecit (în tenis și vânătoare de exemplu)!
De aceea am pus întrebarea generică într-o postare precedentă, oare câți dintre candidații noștri la postul de primar și consilier au catadicsit să doneze măcar o sumă simbolică pentru ca noi românii (și urmașii noștri) să ne putem bucura de o operă de artă de valoare universală creație a unui român. Până în prezent am aflat că există UN SINGUR candidat care a purces la acest gest, candidat care m-a rugat să nu-i dezvălui numele acum în perioada campaniei electorale din motive de bun simț. Desigur că îi respect dorința dar, asta mă pune serios pe gânduri. Asta spune suficient de mult despre noi înșine, despre apetența noastră la cultură în general. Pentru că promovarea culturii nu rezidă doar în renovarea unor ziduri sau organizarea vreunui festival cu tentă artistică. Ea pleacă de la gesturile simple, dezinteresate, care țin de mecenat (apropos, câți dintre candidați cunosc acest termen?!). Câți copii valoroși din Sighișoara au beneficiat de-o bursă amărâtă pentru a putea participa la vreun eveniment care ar face orașul nostru cunoscut? Câți dintre bogățoii cu afaceri babane în turism și care violează privirea prin opulență au catadicsit să recurgă la asemena acte de binefacere?! Investiția în cultură, în educație, performanță este cel mai solid simbol a unei societăți sănătoase care privește spre viitor. Desigur, de acolo "nu iese" mimic. Nu umflă contul sau buzunarul.
P.S. Chiar m-am gândit, cum naiba să investească un politician sau un bogătan care și-a făcut banul gros din afaceri "cinstite" (mai ales cu statul) într-o operă de artă care mai și poartă numele de "Cumințenia Pământului"?! Este o contradicție în termeni! Și Brâncuși ăsta nu o putea boteza "Furăciunea Pământului"?! Câtă lipsă de imaginație!
