A fost publicat într-un final ”Ghidul de bune practici pentru zona construită protejată a orașului istoric”. Aceasta este partea pozitivă. Pentru că problema patrimoniului mă preocupă deja de zeci de ani desigur că m-am apucat să-l studiez în amănunțime.
Așa apare titlul pe copertă. Mi se pare destul de evaziv, poate că ar fi
trebuit intitulat mult mai simplu ”Ghid de bune practici pentru zona
protejată UNESCO a Sighișoarei” . Și de ce numai zona construită când
vorbim de o zonă protejată în întregime (și nu doar clădirile!)?! Pentru
că la Sighișoara vorbim de două categorii distincte care nu se exclud una pe cealaltă.
Avem clădirile catalogate ca ”monument istoric” în număr de 179 dar chiar în
interiorul zonei protejate UNESCO există și clădiri necatalogate ca
”monumente istorice” dar unde regimul de protecție trebuie să
funcționeze armonios conform legii. Mai pe românește chiar dacă clădirea
în care locuiești nu este ”monument istoric”, nu poți să o acoperi cu
țiglă glazurată, să folosești geamuri termopan (multe din culoare albă) (și astfel de exemple apar chiar și în ghidul lansat ieri)
Ghidul este asumat conform ultimei pagini de către arhitectul-șef al orașului Irina Tătăranu și de către arheologul Ioan Fedor Pascu care lucrează de ani de zile la biroul care se ocupă direct de protejarea patrimoniului. Nu doresc să fac un proces de intenție dar cele 18 pagini ale ghidului (plus 2 ”coperți”) ar fi necesitat 1-2 zile de muncă (haide o săptămână), deci ghidul ar fi putut fi publicat (felicitările rămân, mai bine mai târziu decât niciodată) la fel de bine și acum un an și acum doi ani sau trei. Tot atâta muncă ar fi necesitat. Opinia mea este că ghidul acesta merita mult mai mult efort dar mai ales să expună realitatea așa cum este ea, ”nefiltrată”.
Punctual:
1. Acest ghid a apărut mult prea târziu când deja răul a fost în bună măsură făcut. Și a fost făcut sub nasul (sau cu acordul tacit al celor care ar fi trebuit să vegheze la protecția patrimoniului UNESCO)! Abuzurile asupra patrimoniului au debutat acum zeci de ani și domnul Pascu își amintește foarte bine cum, colegi de redacție la ”Jurnalul Sighișoara Reporter” umblam la ”vânătoare de abuzuri”. Între timp, drumurile noastre s-au despărțit, dânsul a ajuns să lucreze exact în biroul din primărie care trebuia să controleze și să avizeze intervențiile în zona protejată! Nici nu cred că este nevoie să spun mai mult. Practic primul abuz notabil a fost construirea clădirii CEC, hidoșenia care tronează și acum în Piața Goga, acoperită cu o cârpă mizerabilă. Doar că la acel moment zona istorică a Sighișoarei nu era inclusă însă pe lista patrimoniului mondial UNESCO.
2. Deteriorarea gravă și adeseori iremediabilă a patrimoniului UNESCO a debutat cam după anul 2003 (după eșecul proiectului Dracula Park). Unele dintre ele au făcut obiectul unor anchete în Jurnalul Sighișoara Reporter și au continuat apoi pe blogul ”Sighișoara Samizdat”. Indiferent de administrație, abuzurile au continuat neabătut (și continuă și în prezent)!
3. Textul este bun, concis, pe înțelesul tuturor, istoria orașului chiar așa succint prezentată respectă adevărul.
4. Ajung acum la imensul punct minus al ghidului. Exemplele de ”așa da” și ”așa nu” (mai ales la cele ”așa nu”). Pentru că fotografiile care se doresc modele reprezintă exclusiv cazuistică minoră, insignifiantă în raport cu abuzurile majore comise (repet, în ultimii 20 de ani mai ales). Și pentru că acum ”am la mână” argumentul ghidului, îmi voi permite să vin cu completări și exemple care cu adevărat sunt flagrante. În mod clar ghidul, mai ales la capitolul ”așa nu” nu a vrut să deranjeze pe nimeni. Așa că a venit cu ”mărunțișuri”. Ar fi fost și mai util ca fiecare fotografie folosită ca model să fie însoțită și de adresa exactă pentru a putea fi identificate la fața locului. Eu personal le cunosc pentru că le-am monitorizat de ani de zile (le am în arhiva fotografică personală)
