luni, 19 februarie 2018

Joaca de-a bătăturile lui Constantin Brâncuși

Mi-aduc aminte copil fiind că ai mei vorbeau despre Brâncuși cumva în secret. Desigur, habar nu aveam cine este Brâncuși. Și multă vreme nu am avut cum. Abia când comunismul bolșevic de sorginte rusească s-a transformat în național-comunism, marele sculptor a început să fie "recuperat" fiind scos "de la naftalină", dar exclusiv în scop propagandistic deși am serioase îndoieli că marele artist ar fi acceptat un astfel de compromis imund.
Brâncuși și-a început ucenicia în România dar s-a format ca mare sculptor la Paris. Așa cum s-a format imensa majoritate a scriitorilor și artiștilor români de la începutl secolului XX. Eugen Ionescu, Tristan Tzara, Benjamin Fundoianu, Max Blecher, Victor Brauner și mulți alții...
Dictaturile au urât mereu intelighenția și artiștii, mai ales pe cei de avangardă. Atât nazismul cât și comunismul au procedat de la arderea în public a artei așa zis "decadente" la interzicerea sau cenzurarea artiștilor independenți. Au fost acceptați doar cei care au consimțit să fie unelte ale propagandei...
Iată ce declară acum actualul ministru al culturii George Ivașcu despre Constantin Brâncuși dat fiind că anul acesta sărbătorim 142 de ani de la nașterea sa:
"Gloria artistului apartine Frantei, opera este a intregii omeniri, insa bataturile de pe palmele lui raman in veci ale noastre".
Penibil! Pare rupt din proletcultismul anilor '50. Bătături, chestii lacrimogene... Las la o parte faptul că universalitatea lui Brâncuși se datorează exclusiv stabilirii sale în Parisul începutului de secol XX care devenise creuzetul artei de avangardă mondiale. Brâncuși a evoluat acolo și s-a dezvoltat tocmai datorită asocierii fizice și artistice cu ceilalți artiști contemporani (Rodin, Leger, Modigliani, Picasso, Duchamp, Arp. etc..). Încerc să-mi închipui cum ar fi evoluat un Brâncuși rămas în România. Da, probabil ne-am fi amintit mai mult de bătăturile din palme decât de creația sa...
Musiu Ivașcu (un actoraș de umplutură ale cărui bătături se datorează excusiv mediocrității) ar trebui să își reamintească cam ce au făcut predecesorii săi comuniști (din care își trage neabătut seva actualul PSD) cu operele lui Constantin Brâncuși în anul 1951... Dar haide să-i amintim... aleXandru goța

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu