joi, 19 ianuarie 2017

Nedumeriri de iarnă

Am prostul obicei să meditez plin de curiozitate asupra atitudinii celor din jurul meu față de abuz în general. Abuzul de orice fel. Desigur, mă interesează îndeobște relaționarea complexă din societatea românească atunci când avem de a face cu forme mai mult sau mai puțin evidente de totalitarism mai ales dacă este în fază germinală. Crescut în totalitarism, educat în totalitarism am avut șansa să nu cad pradă tentației de-a mă supune, de-a consimți sau, mai mult, de-a fi parte a lui... Și de a deveni eu însumi abuziv și intolerant. Dar, "drept pedeapsă" am devenit foarte intolerant cu tot ce înseamnă corupție, minciună, impostură. Și să nu tac.

La 27 de ani de post-comunism (mai bine zis național-comunism) încerc să privesc mereu din această perspectivă cu un ochi cât mai critic, exagerat de critic (da, fără falsă modestie pentru că-mi permit asta, mi-am câștigat acest drept!) la modul cu oamenii din jurul meu rămân indiferenți, ba mai mult, consimt ca abuzul să ne decidă existența. Sau cum alții reacționează viguros, sănătos, semn că organismul societății românești nu este infestat în întregime. Și aici nu vorbesc doar de propria noastră existență dar și de efectele pe termen lung care vor avea efecte decisive și asupra generațiilor următoare.

Voi pleca de la acest articol pe care l-am citit aseară, în fapt nu este un articol ci pur și simplu o simplă investigație, o banală descoperire pentru un jurnalist cu experiența Marianei Bechir. Pentru că descoperirea ei (nu are rost să explic aici, este suficient de clar articolul) ne demonstrează că ceea ce era să se întâmple ieri (acțiune de desant terorist-politic, botezată deja în media ca fiind "Miercurea Neagră" sau "Marea Evadare") face parte clar dintr-o conspirație care mă face să nu regret titlul puțin dur al articolului precedent. Da, tot acest spectacol politic, toată această concentrare mediatică la care asistăm, în fapt rațiunea de bază a preluării puterii după alegerile de la 11 decembrie nu a fost altceva decât mutilarea statului de drept prin castrarea justiției și eliberarea penalilor din politică exonerarea lor de orice păcate penale culminând cu "albirea" președintelui PSD, Liviu Dragnea. Pentru că, după cum demonstrează jurnalista Bechir, proiectul ordonanței de grațiere a fost pritocit nu în creuzetele Ministerului Justiției (așa cum ar fi fost firesc), ci exact într-un birou politic. În biroul președintelui Camerei Deputaților care, culmea coincidenței, ar fi fost cel mai interesat ca această ordonanță să treacă în această formă, așa cum "vrea mușchii lui" de vătaf de Teleorman. Scenariul a fost copy-paste cu acela din 10 decembrie 2013 ("Marțea neagră"), dovadă că cei care au stat și stau în spatele acestei mizerii nu strălucesc de fantezie dar persistă într-o nemernicie perpetuă! Atunci a fost pregătită o acțiune cvasi-similară, fostul prim-ministru V.V. Ponta fiind plecat la funeraliile lui Nelson Mandela. A naibii coincidență, președintele PSD (și păpușarul actualului prim-ministru Grindeanu) se află taman acum la Washington cu ocazia festivității de "ungere" a președintelui Trump. Desigur că s-ar fi întors la fel de suprins ca și Victor Ponta cum toată mânăreala s-a făcut fără știința lui, mai mult ca sigur că s-ar fi lăsat cu mustrări pe linie de partid. De ce această acțiune a fost de o gravitate fără precedent?! Pentru că, vorbim aici de un act cu efecte ireversibile. Respectivele ordonanțe ar fi devenit active din momentul publicării lor în Monitorul Oficial și rezultatul lor nu ar fi putut fi anulat nici dacă ordonanța ar fi fost ulterior invalidată de către parlament! Iată de ce este inutil să ne întrebăm de ce totuși s-a apelat la procedura unor ordonanțe de urgență și nu s-a mers așa cum ar fi fost firesc, prin parlament cu tot cursul legal (dezbatere publică, comisii, eventuale amendamente, dezbateri și vot în plen, etc...). Pentru că astfel ea ar fi trebuit supusă dezbaterii publice. ar fi trebuit chiar după votul parlamentului, confirmată de către președinție (sau chiar retrimisă în parlament). ba mai mult, în cazul unor vicii ar fi putut fi atacată la Curtea Constituțională...

Parcă a fost ieri când co-autorul moral al porcăriei, președintele Sentatului C.A. Tăriceanu declara emfatic: "A sosit momentul să redăm Parlamentului onoarea și menirea pe care le are din punct de vedere constituțional. De a legifera spre binele țării". La doar câteva zile însă, același co-autor consimte la ocolirea parlamentului promovând niște ordonanțe care în mod firesc nu pot fi modificate decât cu 2/3 din numărul parlamentarului fiind vorba de niște legi organice...

Ei bine, mă întorc la meditația mea și mă întreb retoric. Cum este posibil ca încă acum la 27 de ani de, zicem noi, democrație, partidele parlamentare să se comporte atât de discreționar?! Cum este posibil ca din interiorul acestora să nu apară o voce, una singură măcar care să conteste evidentele abuzuri care nu au nimic de a face cu democrația?! Cum este posibil ca oameni cu scaun la cap și pe care îi cunoști că sunt dotați cu suficient bun simț dar și cu discernământ, să îți argumenteze dialogul cu citate din Antena 3, Mircea Badea, știripesurse sau GhițăTV?! De unde această lipsă majoră de minim echilibru, de unde această evidentă toleranță pentru abuz, de unde această nostalgie comunistoidă pentru distrugerea celui care are o altă părere decât noi, de unde dorința de negare a oricărei opoziții politice valide care face democrația să funcționeze?!

Cum este posibil ca oameni pe care-i cunoști cu "scaun la cap" să consimtă cu atâta nonșalanță la demolarea fragilei democrații unii dintre ei în cel mai pur stil stalinist?!

Să nu ne facem că nu vedem realitatea! Tentația de acaparare totalitară a puterii există în orice societate, avem peste tot modele care demonstrează că democrația (cu toate defectele ei structurale) nu este ireversibilă. Că trăim un reviriment al populismului (un totalitarism cu semn schimbat dar tot totalitarism este) care funcționează pe principiul ultimei găselnițe numite de media mainstream "post-adevăr" (și care nu este decât validarea minciunilor repetate la nesfârșit). Nu am fost și nu sunt adeptul liberalismului și personal mă recunosc ca situându-mă undeva în stânga eșichierului politic. Nu am negat-o și nici nu aș nega-o vreodată. Numai că încă în România nu avem, în ciuda numelor popmpoase, niciun partid care să se bazeze pe vreo ideologie clară. Avem unul numit social-democrat cu vădite tente naționaliste, extremiste, plin de vătafi și baroni care au acaparat județe întregi transofmrându-le într-un fel de moșii personale unde se comportă discreționar. Unul dintre modele este însuși Liviu Dragnea, om politic care provine din unul dintre cele mai sărace județe ale României, Teleorman unde a și fost președinte de Consiliu Județean. Este, grăitor, județul fără nicio librărie funcțională! Alte feude similare avem în Dolj, Gorj, Prahova, Dâmbovița, Vaslui, Vrancea, Brăila.  Toți baronii "stângiști", indecent de bogați în județele cele mai sărace ale țării. Asta este realitate și o spun statisticile oficiale (ca să nu intrăm în discuții inutile). Comportamentul vătafului de Teleorman nu s-a schimbat. aburcat pe scara puterii, acum dorește să transforme toată țara într-un Teleorman mai mare.

Mai avem așa-zis partide liberale (care culmea, vezi ALDE) practică adesori o politică mai social-democrată decât PSD! Și care și ele au generat politicieni de cam aceeași factură.

Ce-i leagă pe toți aceștia?! Nimic altceva decât cârdășia în fărădelegi. În față au mimat competiția politică și diversitatea de idei, iar în spate au furat cot la cot (dovadă că acum fac coadă împreună la DNA) sau se trag de brăcinare pe la televiziunile-hazna luptând împotriva justiției!

Ieri ne-a mai trecut odată glonțul pe la ureche. Fără o presă liberă (care nu are nimic de a face cu mașinile de spălat creiere și împroșcat mizerii precum Antena 3, RTV, Realitatea, B1), și fără un președinte care iată, s-a decis să iasă la rampă și să-și ia în serios atribuțiile constituționale sprijinind statul de drept, astăzi ne-am fi trezit într-o cu totul altă Românie. În România borfașilor victorioși...

Un alt semn că actuala alianță de la guvernare nu va putea acționa discreționar este mesajul străzii. Există deja o generație care s-a maturizat luptând pentru niște cauze care păreau pierdute cum este Roșia Montană. Este generația care mai repede sau mai târziu, va purifica România.

Semnele nu prevestesc nimic bun. Din nou, societatea civilă, atâta câtî este trebuie să se mobilizeze. Să nu ne facem iluzii că borfașii aflați în pușcării sau pe cale să intre, vor renunța campania împotriva justiției. Să nu ne facem iluzii că vor renunța la astfel de tentative, este singura lor șanse să scape.

Veghea civlilă și amendarea fiecărei tentative de derapaj, iată ce trebuie luat în considerare!

P.S. Toate acestea sunt rezultatul unui absenteism masiv de la votul din 11 decembrie. Datorită neimplicării civice.

P.P.S. Cine ar beneficia de "mânărelile" respective? Voiculescu, Udrea, Fenechiu, Ghiță, Ponta, Nicușor Constantinescu, Mazăre, Dragnea, Tăriceanu, autorii crimelor de la "Colectiv" (și mulți alții pe care îi vedeți seară de seară pe la diverse televiziun de știri)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu