12 februarie 2016

Gang-bang cu patrimoniul Sighișoarei (#1)




Despre ce vorbim?! Ținem conferințe finanțate pe bani frumoși (cum s-a întâmplat în data de 8 februarie!) dar abuzarea patrimoniului înaintează neabătut. Conferința respectivă ar fi trebuit ținută în acest loc. Sau în multe altele din apropiere. Între timp câțiva "profesioniști" în ale patrimoniului continuă abuzându-l cu bună știință.


Priviți imaginea asta de pe Google Earth. O puteți uita, o poate uita și Google Earth. Este casa de pe str. Școlii nr. 3.



Cine este pasionat de istoria Sighișoarei și mai și este curios să scotocească în arhive va afla un fapt normal. Clădirile din zona protejată au suferit de-a lungul timpului modificări, uneori destul de însemnate. Au fost în pas și cu moda, și cu bunăstarea proprietarilor. Astfel au apărut, mai ales în preajma începutului de secol XX o sumă de importante modificări arhitecturale, abordându-se adeseori stiluri ecclectice unele neogoticuri cu influențe baroce, altele atinse de curentul Secession. Așa au dispărut mănăstirea din cetate și în locul ei a apărut actuala clădire a primăriei de un gust absolut îndoielnic (după opinia mea), de-o masivitate împovărătoare pentru echilibrul unei Cetăți medievale atât de fragile. A venit apoi perioada comunistă care a ras câteva cartiere întregi (din Piața Goga), așa a apărut și fosta clădire a poștei, clădirea Sigma,etc... A urmat faimoasa clădire a CEC-ului din epoca Ștefănescu...


Imediat după anul 2000 (când fenomenul Dracula Park a pus brusc Sighișoara pe harta turistică mondială într-un mod absolut nefericit) orașul intrat în patrimoniul UNESCO doar cu un an înainte a devenit interesant. Nu ca patrimoniu ci ca mașină de făcut bani. Așa s-au transformat în doar câțiva ani marea majoritate a clădirilor de patrimoniu în hoteluri, pensiuni, hosteluri. Numai că, exista o mică problemă. Toate casele din cetate și orașul vechi erau case de locuit. Chiar modificările de la început de secol XX nu au adus schimbări structurale majore. După anul 2000 însă au fost schimbate (și supraînălțate) acoperișuri care s-au transformat în locuri de cazare, așa a apărut puzderia de lucarne în locul clasicelor iluminatoare, tot felul de portaluri din sticlă incasabilă și detalii fițoase. Casele de oaspeți au avut nevoie de căi noi de acces ca să se conformeze nu numai cerințelor firești dar și nenumăratelor avize fără de care nu ar putea să funcționeze legal....

Într-o țară măcinată de corupție ar fi fost o minune ca patrimoniul Sighișoarei să rămână neabuzat. Ce avem acum este un caz proaspăt, în plină desfășurare...

Nu știm cine este proprietarul construcției de pe Școlii 3 și nici cine a fost proiectantul de kkt. A dispărut brusc și planul de șantier care ar fi trebuit să fie prezent la locul faptei ceea ce este caz penal! Probabil este același care a folosit subterfugii absolut slinoase pentru a consimți și la alte abuzuri mizerabile. Nici nu poți să ai mari așteptări de la un înfocat fan al Dracula Park, țucălar de circumstanță ai "vampirilor" Ioan Dorin Dăneșan și Dan Matei Agathon. Procedura?! Se caută în istoria unei clădiri, cum este și în acest caz, situații convenabile. A fost odată o gură de iluminat podul, hop, trântim o lucarnă cu termopane! În cazul nostru aici a fost nevoie de o cale de acces (ușă) direct în interior. Astfel s-a găsit într-una dintre etapele de evoluție (sau involuție) ale respectivei clădiri, o fază în care clădirea respectivă (având o cu totul altă configurație arhitecturală) a fost dotată cu o ușă de acces la (probabil) pivniță. Apare într-o acuarelă a reputatei pictorițe Betty Schuller (care rămâne totuși o acuarelă).



 Același argument a fost folosit și când s-a construit partea dinspre nord a Casei Wagner, anchetă pe care am derulat-o la momentul respectiv în Jurnalul Sighișoara Reporter... Atunci proiectantul s-a prevalat de un grajd și de niște cotețe care erau anexe firești ale gospodăriilor din cetate! Da, oamenii aveau cai, vite, orătănii...


Actuala configurație a clădirii de pe str. Școlii Nr. 3 vine din anul 1902 și a rezultat din unirea a două clădiri separate care pot fi foarte bine observate aici, poate cea mai veche fotografie cu str. Școlii. Se pot remarca foarte clar două clădiri cu intrări în boltă pentru accesul carelor, intrări tipice pentru burgurile săsești și deci și pentru Sighișoara. Se presupune că fotografia de mai jos a fost făcută undeva înainte de 1880. Păi de ce naiba nu se revine la situația aceasta dacă tot căutăm în trecut ocazii ca să facem reconstituiri de circumstanță?!


Dacă respectivul proiectant a ținut morțiș să se adâncească și mai adânc în trecut ar fi putut să dea o fugă de cățel la Muzeul de Istorie etajul 1 unde tronează faimoasa machetă creată de un arhitect care cu siguranță a iubit Sighișoara, Julius Misselbacher. Care a reconsituit cu o fidelitate impresionantă arhitectura orașului de la 1775 (vezi fotografia de mai jos)! Și ca să-i dau mură-n gură să nu-și mai urce pulpișoarele obosite până acolo îi ofer un detaliu remarcabil. 



Ca și în alte ocazii, s-au obținut avizele direct de la Comisia Monumentelor Istorice din Ministerul Culturii pe vremea când Ministerul Culturii era condus de către Hegedus Csilla. Nu sunt singurul care bănuiește că respectiva comisie este o cloacă coruptă (recent un angajat a fost arestat în flagrant pentru șpagă, probabil nu este singurul). Dacă nu s-au dat avize absolut dubioase de către "marii arhitecți" cu care a fost împodobită primăria Sighișoara postdecembristă, avizele s-au obținut "direct de la sursă". Asta ca să nu existe surprize neplăcute...

Batjocura și umilința de care are parte patrimoniul Sighișoarei continuă neabătut și nimic nu pare să le stăvilească. O lege șchioapă și destul de nebuloasă (aceea a patrimoniului) lasă loc de interpretări și abuzuri.